De ceva timp mă tot gândesc la cărţile ce le citesc şi la cum aş vrea să ajungă la cât mai multe persoane, ca o resursă de regăsire, de cunoaştere şi de creştere. Şi încă dinainte de a merge la ultimul modul de formare Imago, am simţit ca această carte, Legături pierdute- cauze reale ale depresiei şi soluţii surprinzătoare , scrisă de Johann Hari , merită să fie prima din seria nouă de articole de pe site-ul meu.
La recomandarea bunei mele prietene, am îndrăznit să îmi comand această carte, circumspectă de ce ar putea aduce nou în domeniu şi cum ar putea să mă ajute pe mine în cabinet sau în relaţiile cu cei dragi, care trăiesc de o viaţă cu aceste sentimente de goliciune, singurătate şi lipsa bucuriei în prezenţa evidentelor motive de a trăi fericiţi. Cartea m-a captat încă de la început cu modul accesibil şi captivant de a intra în lumea scriitorului.
Johann Hari parcurge un drum transformator în a descoperi care sunt cauzele depresiei şi ale anxietăţii, pornind de la propria nevoie de cunoaştere şi înţelegere a diagnosticului primit la 18 ani. Tratamentul medicamentos cu antidepresive a avut efecte de scurtă durată, chiar dacă dozajul şi tipul medicamentelor au fost adaptate şi schimbate de fiecare dată când a fost nevoie. Întrebările sale referitoare la eficienţa tratamentului cât şi la cauzele ce menţin depresia şi anxietatea s-au născut în timpul unei şedinţei de terapie , când terapeutul i-a oglindit suferinţa emoţională constantă în ciuda faptului că el se mulţumea cu starea de bine oferită de antidepresivele luate pentru a echilibra nivelurile scăzute de serotonină din creier.
Călătoria sa fizică, psihică şi emoţională este scrisă asemenea unei poveşti personale, cu atenţie la detaliile surselor: cărţi de specialitate, ştiri şi articole jurnalistice, dovezi şi studii ştiinţifice, interviuri şi înregistrări în urma muncii de teren alături de specialişti din domeniul sănătăţii mentale şi nu numai, cât şi valoroasa sa experienţă din timpul revoluţiei din cartierul de locuinţe sociale din Berlin. Toate acestea sunt însumate să susţină titlul ales cărţii-Legături pierdute, firul acesteia curgând lin dinspre căutarea fisurii din poveste , identificarea deconectării ca principala cauză a depresiei şi anxietăţii, şi până la punctul identificării reconectării ca un alt tip de antidepresiv.
Partea a II-a a cărţii descrie nouă cauze ale depresiei şi anxietăţii, fiecare dintre ele bine structurată şi validată:
1.Deconectarea de o muncă plină de sens
Funcţia ocupată la locul de muncă poate aduce stres şi anxietate prin prisma responsabilităţilor asumate, însă cercetarile arată cât de important este să ne simţim valoroşi în raport cu munca prestată.
2. Deconectarea de alţi oameni
Încă de la jumătatea anilor 1970, cercetătorul în neuroştiinţe John Cacioppo efectuează multiple studii pentru a descoperi ce se întâmplă în creierul oamenilor în situaţii diverse de singurătate, iar într-unul dintre experimente a descoperit că singurătatea acută este la fel de stresantă ca a trece printr-un atac fizic.
3. Deconectarea de valorile importante
În urma dezbaterilor cu psihologul american Tim Kasser şi cu alte persoane importante din domeniul , aceştia subliniază cât de nociv poate fi crearea "unui set incorect de valori, care le spune să caute fericirea în locurile greşite şi să ignore potenţialele conexiuni umane care se află chiar în faţa lor."
4. Deconectarea de traumele copilăriei
Acest capitol mi-a încetinit bătăile inimii şi m-au ancorat din nou în realitatea ce mi-o creez zilnic prin asumarea vinovăţiei pentru ce alţii nu au putut face pentru mine pentru a mă simţi în siguranţă. Aşa cum şi J.Hari menţionează, simt vinovăţie doar la gândul că aş putea să renunţ la asta şi să recadrez perspectiva mea asupra traumelor copilăriei.
"Dacă ai fost responsabil pentru faptul că ai fost rănit, atunci, la un anumit nivel, trebuie să crezi că o meritai. O persoană care crede că merita să fie rănită în copilărie nu va ajunge să creadă că merită mai mult, ca adult."
5. Deconectarea de poziţia socială şi de respect
Acest capitol este susţinut preponderent de studiile observaţionale asupra babuinilor realizate de Robert Sapolsky, în mediul natural. Ulterior au fost preluate de cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale.
6. Deconectarea de lumea naturală îl împinge pe autor în afara zonei de comfort, realizând interviul cu Isabel Behncke într-o drumeţie pe munte.
"În natură, simt că eul mi se micşorează şi am senzaţia că sunt foarte mic, iar lumea este foarte mare, exact aşa cum a prezis ea-însă aproape toată viaţa, asta nu mi-a provocat un sentiment de uşurare, ci de anxietate.[…] Potrivit ei, cel mai crud lucru cu privire la depresie este faptul că îţi fură dorinţa de a fi atât de viu ca în acea experienţă."Vrem să ne simţim vii", mi-a spus Isabel.[…]"Bineînţeles , înfruntăm moartea, dar te-ai simţit viu, nu? Poate că erai îngrozit-dar în niciun caz nu erai deprimat." Fapt confirmat de autor.
7. Deconectarea de un viitor sigur sau promiţător este un capitol pornit de sentimentul
ciudat al absenţei unui viitor al celor ce trăiesc stări depresive. La baza acestuia stau cercetările ştiinţifice ale lui Michael Chandler asupra Primelor Naţiuni din Canada şi povestea prietenei lui din facultate, Angela.
8 . & 9. Adevăratul rol al genelor şi modificărilor creierului
Analizând rolul genelor, modificările creierului şi tipurile de depresie (reactive şi endogene), J.Hari descoperă câteva motive majore pentru care acordăm o valoarea atât de mare acestora: standardele culturale, stigmatul explicat prin prisma cauzelor biologice , abordarea psihiatrică ce a pierdut din vedere cauzalitatea bio-psiho-socială în favoarea celei biologice.
"Vechea poveste spune că suferinţa noastră este fundamental iraţională, cauzată de aparatul defect din capul nostru. Noua poveste spune că suferinţa noastră, indiferent cât ar fi de dureroasă- este, de fapt, raţională şi sănătoasă."
M-am regăsit câte puţin în fiecare din aceste 9 cauze identificate de autor, în momente diferite ale vieţii mele. Însă cât de dureros poate să fie pentru cei care trăiesc deconectarea pe mai multe niveluri în acelaşi timp?!
Aşa cum şi autorul concluzionează, avem nevoie durere pentru a simţi. Ascultând mesajul ei, putem descoperi nevoia din spatele ei, cât şi resursele necesare pentru a ne vindeca.
Comentários